Te vreau acasă. Mă vreau acasă.

 

Hai acasă, iubitule!

 

Am tot citit că ” acasă e acolo unde ți-e sufletul” , iar după cum ți-am mai scris, al meu e uitat în buzunarul cămășii tale albastre. E acolo de când ne-am văzut ultima dată, de când palmele mele nu ți-au mai simțit atingerea, pielea și nici măcar zâmbetul. Îmi lipsesc ochii tăi, privirea ta care mă îmbrăca cu iubire și mă dezbrăca de tot ce acumulasem rău. Îmi lipsești TU pe scurt pentru că tu îmi ești casă. Îmi ești acasă.

 

Îmi lipsești mai mult cu fiecare literă pe care o scriu. Închid ochii și parcă îți simt răsuflarea caldă pe gâtul meu și palmele tale fierbinți, pline de dor și pasiune. Am încetat să mai respir pentru câteva secunde. Cred că și bătăile inimii mele s-au oprit pentru câteva secunde. Imposibil.

 

Am ajuns să te visez nopți la rând și să te simt zile în șir. Să-mi fii primul gând dimineața și ultimul în fiecare noapte. Etern. Am închis ochii și parcă distanța a dispărut dintre noi doi. Tu ai venit. Surpriză!

 

Am încremenit. Sunt împietrită de intensitatea sentimentelor.Parcă e prima dată, căci îmi tot taie răsuflarea și încep să nu-mi mai simt picioarele. Am murit. Sau de fapt eram de mult. Eram moartă după tine, iubitule!

 

 

Ohh Dumnezeule, e doar un vis…dar e unul absolut minunat. Am ajuns în paradis! Tu-mi ești casă și paradis. Tu-mi ești rai și cel mai savuros iad. Tu-mi ești tot.

 

 

Gânduri trimise de ~ Alecsandra

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.