Iubirea şi Timpul

 

Se spune că a fost odată demult, o insulă. Şi pe această îndepărtată insulă trăiau toate sentimentele şi valorile umane:

Buna Dispoziţie, Tristeţea, Înţelepciunea… şi – ca toţi ceilalţi – Iubirea.

Într-o bună zi, sentimentele au fost anunţate că insula era pe cale să se scufunde şi îşi pregătiră navele şi plecară.

Doar Iubirea rămase până în ultimul moment.

Când insula fu pe punctul de a se scufunda, Iubirea decise să ceara ajutor.

Bogăţia a trecut pe lângă Iubire cu o barcă luxoasă. Iubirea îi zise:

“Bogăţie, mă poţi lua cu tine?”

“Nu te pot lua, căci e mult aur şi argint în barca mea şi nu am loc pentru tine.”

Iubirea se hotărî atunci să ceară ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe-acolo într-o superbă navă.

“Orgoliu, te rog, mă poţi lua cu tine?”

“Nu te pot ajuta, Iubire…” – răspunse Orgoliul – “ aici totul e perfect, mi-ai putea strica nava”.

Atunci Iubirea imploră Tristeţea, care trecea pe lângă ea:

“Tristeţe, te rog, lasă-mă să vin cu tine!”

“Oh, Iubire,” – îi răspunse Tristeţea – “ sunt atât de tristă încât trebuie să rămân singură…”

Chiar şi Buna Dispoziţie trecu pe lângă Iubire, dar era atât de mulţumită, încât nici nu auzi că este strigată.

Dintr-o dată se auzi o voce:

“Vino Iubire, te iau cu mine “

Vorbea un bătrân.

Iubirea se simţi atât de recunoscătoare şi plină de bucurie, încât uită să îl întrebe pe bătrân cine este.

De cum sosiră pe ţârm, bătrânul plecă.

Iubirea îşi dădu seama cât de mult îi datora batrânului şi a întrebat Cunoaşterea:

“Cunoaştere, îmi poţi spune cine m-a ajutat?”

“A fost Timpul” – a răspuns Cunoaşterea.

“Timpul?” – se întrebă Iubirea – “De ce tocmai Timpul m-a ajutat?”

Cunoaşterea, plină de înţelepciune, răspunse:

“Pentru că numai Timpul e în stare să înţeleagă cât de importantă e Dragostea în viaţă!”

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.