Dragostea nu îmbătrânește

 

Astăzi, mă grăbeam să ajung acasă, dar am încetinit pasul când am văzut doi bătrâni, un el și o ea, doamna ținându-l de braț. La un moment dat, s-au oprit și doamna a mângâiat, atât de frumos și-atât de tandru, obrazul stâng al domnului său. Ea i-a zâmbit, iar el i-a răspuns tot cu un zâmbet. Nu știu dacă au stat pe loc mai mult de câteva secunde, după care și-au continuat plimbarea. Tot zâmbind, ea tot la brațul lui. Oamenii aceștia – și nu doar ei! – sunt o dovadă vie a unei iubiri sincere care nu îmbătrânește niciodată. Fizic, îmbătrânim cu toții, încetul cu încetul, dar sufletele și dragostea nu capătă riduri niciodată. Dacă știm să avem grijă de ele, vor fi veșnic tinere.

Perechea aceasta cu o iubire atât de tânără, atât de sinceră și-atât de gingașă m-a făcut să-mi încetinesc mersul și să zâmbesc. Cu gura până la urechi, cu sufletul plin de primăvară. Până acasă am venit zâmbind. Și zâmbesc și-acum, când îmi amintesc…

Nu mai spun că, pentru prima dată anul acesta, am simțit miros de liliac înflorit. Asta imediat după ce am văzut cuplul care radia de iubire și de o fericire sinceră, atât de liniștită. Simțul nu m-a înșelat: era miros de liliac! Am văzut flori de liliac și mi-am amintit de copilărie.

Chiar dacă dimineața a plouat, primăvara e peste tot: în dragostea oamenilor care se iubesc, în florile de liliac și în sufletele noastre…

 

Poveste trimisă de ~ Adelina Bălan

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on Google+

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.