Când te văd, uit să respir

Frumoasă mai eşti, femeie! Înfloreşti tot mai mult în lipsa mea…Uneori am impresia că te-ai schimbat atât de mult şi în acelaşi timp deloc. Mă uit la tine de parcă te-aş şti de-o viaţă şi totuşi îmi pare că de fiecare dată când te văd e pentru prima oară. Când te aveam în braţele mele erai de-o frumuseţe firească şi zâmbetul tău devenise cotidian.

Şi ah, mi-e ciuda când te văd acum cum radiezi în absenţa mea! Sunt gelos când ştiu că alţi bărbaţi te văd aşa, toată într-un zâmbet…Şi mai gelos la gândul că oricând, alt bărbat te-ar putea face să zâmbeşti în fiecare zi. Şi mai departe nu îmi pot imagina, resping imaginile în care alt bărbat te ia în braţe, îţi sărută buzele mele, îţi atinge trupul meu şi face dragoste cu femeia mea. Am ştiut că atât timp cât sunt în sufletul tău nimeni nu te poate cuceri. Şi vreme de luni bune m-am bazat pe asta. Ştiam că nu mă poţi uita uşor, nu pentru cât te-am iubit eu, ci pentru cât de mult ai putut tu să o faci. Mă mai strecuram adesea pe uşa din dos în viaţa ta să mă asigur că încă sunt acolo. Îţi mai scriam din când în când să îţi aduc aminte de mine, să nu mă uiţi în trecut. Ştiam că nu îţi fac bine, dar n-aveam de gând să îţi dau drumul. Şi nu te-ai zbătut. Eu voiam să te ştiu încă acolo, a mea. Tu mă aşteptai, iar eu n-am venit niciodată…Mi-a fost teamă de ziua în care aveai să te resemnezi şi să renunţi. Am încercat să o amân, dar sufletul tău nu a mai avut răbdare. Şi azi ştiu că nu mai sunt acolo, iar tu nu mai eşti a mea.

Singura mea greşeală eşti tu. Te-am greşit cu totul, te-am alungat când trebuia să te păstrez şi te-am lăsat să pleci când trebuia să te opresc. Te-am avut greşit, dar tu mi-erai perfectă. Ne pricepeam din priviri,ne iubeam din atingeri şi ne vorbeam prin gânduri. Chimie şi doză de nebunie, eram de un firesc neobişnuit. Eram atât de, iar acum din noi a mai rămas doar „ce-am fi avut dacă…?” Şi de eşti fericită, să nu ştiu. Să nu aflu că spaţiul dintre palmele tale e ocupat de alte mâini şi nici că în sufletul tău e alt bărbat. Mi-e de ajuns să te văd zâmbind în lipsa mea să îmi dau seama că tu eşti greşeala vieţii mele. 

Şi azi când te mai văd întâmplător, pentru o clipă uit să respir. Frumoasă mai eşti, femeie!

 

Poveste scrisă de ~ Flori Geanău

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.