strofe de dragoste

Ieri nu-ncetam să te iubesc,
Azi, peste tot mă oblojesc.
La fel şi tu azi faci doar ceai
O, cât de multe ieri făceai…

S-a cântat frumosul,
S-a cântat iubirea ,
Şi încă s-or cânta
S-or cânta mereu,
Cât va trai omul,
Cât va fi iubire,
La fel tu şi eu…

Din visul meu să nu te-ndoi,
Că îmi lipseşti vreodată,
La fel în visu-ţi eu voi fi.
Mereu, mereu s-o povesti
Despre-o dragoste curată…

Drumul n-are hopuri, nici suişuri n-are
De când îl parcurgem într-o sărutare.
Un secret rămâne, scumpo, să aflăm:
Cum să facem drumul să nu-l terminăm.

Când vii tu răsar în cale
Flori cum n-au mai răsărit.
Mii de ochi venirii tale
Spun clipind: bine-ai venit!
Mult aş vrea să vii odată
Şi să nu mai pleci ca azi.
Să rămâi la mine toată,
Nu ca luna printre brazi…

Din necaz te ia iubirea,
Dar te bagă-n alt necaz.
M-am lăsat prins totdeauna
Şi lasă-mă-voi şi azi.
Dulce e necazul când
Cu iubita-n el m-afund…

Iubito, un urcior
Ai făcut din mine!
L-ai umplut uşor
Cu nectar din tine…
Dulce e licoarea
Din urcior, din tine!
Dulce eşti tu, marea,
Marea mea iubire…

Te îndeamnă dorul,
Dar tu îl înfrâni.
Păcat de fiorul
Copţilor tăi sâni!
Păcat de guriţă,
Ochişori din cer…
Atâtea flori rare
Neiubite pier…

Lângă tine timpul
Răsfăţat se ştie.
Fără îngrădire
Zboară în neştire…
Nu dă socoteală
Nici mie, nici ţie.
Când îmi lipseşti însă
Şi mă-mboldeşte
Dorul fără milă,
Timpu-i o cămilă
Încăpăţânată
Ce nu se grăbeşte…

La poarta mea stau două flori,
Au fost udate de amor.
E o lumină-n jurul lor
Şi-un grup de îngeri vestitori…

Nu pun nici un semn
Cosiţelor tale,
Vreau să le sărut
Iar, de la-nceput,
Din creştet la vale…

Doar în iubire-i Dumnezeu,
La fel dulceaţa vieţii.
O preaslăvesc poeţii,
De când mă ştiu, şi eu…

E plină de daruri femeia mamă,
De daruri divine, de daruri terestre,
Daruri din dragoste şi aşa mai departe.
E plină de daruri femeia, iubita…

Duşi ca turma în neştire,
De un cap înfierbântat,
Mulţi din noi au rezistat
Pur şi simplu prin iubire…
Iubirea-i darul cel mai sfânt,
Prin ea scăpăm de geruri,
Prin ea suim la ceruri
Şi-aducem raiul pe pământ.

De sfânta lună mângâiaţi
Şi de miresme îmbătaţi,
Pe caldele din parc alei
Crezutu-ne-am o seară, zei.
“O, scumpa mea, ţi-am spus, îmi e
Atât de foame, dă-mi orice!”
” Mănâncă tot ce vrei, mi-ai spus,
Nici eu, să ştii, sătulă nu-s…”

Pe vatra cea străveche foc
Aprindem, să topească
Gheţarii şi să facă loc
La ghiocei şi busuioc.
Amnar eu sunt, tu iasca.

 

Autor Ion Burcin

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.