O îmbrăţişare pentru mereu

Am nevoie de braţele tale.
De braţele tale puternice în care să mă cuibăresc..
Când mi-e greu şi simt că nu îmi găsesc calea către visurile mele.
Când mi-e frig şi doar căldura corpului tău îmi poate linişti dârdâitul. Dar doar pentru un minut ca mai apoi să mă topesc de cald, să te îndepărtez ca să mi se facă frig din nou şi să te caut iar şi iar.
Când mi-e atât de dor de mirosul pielii tale.
Când dimineaţa e prea vie şi somnul tot mai dulce.
Când nu te-am mai văzut de câteva ore şi alerg spre tine ca o nebună să mă cuprinzi tare, tare până rămân fără suflu.
Când e întuneric şi visele mă copleşesc.
Când am ars briosele şi plâng de necaz.
Când te pierd printre cearşafuri în nopţile cu lună plină.
Când te-am sărutat acum cinci minute, dar nu m-am săturat. Şi mai vreau. Mereu mai vreau.
Când ne-am iubit o noapte întreagă şi îmi odihnesc trupul lângă răsuflarea ta.
Când mă emoţionează poveştile de dragoste din filme siropoase.
Când faci ochii pierduţi şi te alinţi ca un copil.
Când mă răsfeţi mai mult decât aş fi făcut-o eu vreodată.
Când cada e prea goală şi spuma miroase a levănţică.
Când plouă afară şi mă învăluie melancolia.
Când trenul nu mai ajunge odată, iar eu parcurg tot peronul gâfâind a dor.
Când ne bucurăm de răsăritul sidefat pe malul mării.
Când paharele sunt goale şi muzica şopteşte.
Când mă supăr că nu am făcut lucrurile perfect.
Atunci îmbrăţişarea ta este perfectă.

Tu.. Eu..

Ea.. Îmbrăţişarea.

O îmbrăţişare pentru noi.

O îmbrăţişare pentru mereu.

 

 

* Poezie scrisă de Gabriela Obeada

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.