E real. E magic. E magnific.
Și nu fluturii confirmă,
Nu zâmbetul prostesc de licean,
Nu orele în șir vorbite,
Nu gândurile ascunse neșoptite,
Nu privirea aceea pe care o înțelegeți doar voi,
Ci scânteia care se simte în preajma voastră.
Chipul îți este luminat,
Ochii îți strălucesc ca doi licurici
Mintea îți este inundată cu imaginea ei
Zâmbești ca un naiv care… care… iubește.
Iar ea? Ea s-a îndrăgostit.
*Poezie trimisă de Alia Tudorache