Interviu cu Dumnezeu

 

 

– Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.

– Dacă ai timp… i-am răspuns.

Dumnezeu a zâmbit.

Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?

 

– Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

 

Dumnezeu mi-a răspuns:

– Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească….iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea.
Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul iar astfel nu trăiesc nici prezentul, nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit. Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.

 

Apoi am întrebat:

 

– Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?

– Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult. ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.

 

– Mulţumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?

 

Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:

 

– Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.

 

De Octavian Paler

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on Google+

8 replies on “Interviu cu Dumnezeu

  • Carmen

    Poate ca suna ciudat dar aprope saptamanal am astfel de interviuri cu Dumnezeu.O parte din intrebarile puse au fost asemanatoare cu cele puse de domnul Paler . Chiar si in cele mai grele clipe stiu ca El e acolo si ca asteapta sa ma ridic de jos si sa merg mai departe. Dumnezeu suntem noi , pentru ca suntem parte din el , dar uitam ca lucrurile simple sunt importante : un zambet, o vorba buna , o imbratisare , sa spui celor dragi ca ii iubesti in fiecare zi si s-o dovedesti facandu-ti timp pentru ei. Am speranta ca nu vom pieri ca specie , desi in prezent actiunile noastre catre asta tind. Nu avem respect unii fata de altii, fata de natura planeta care ne este casa , de celelalte vietuitoare care convietuiesc cu noi.
    Fiul meu m-a intrebat intr-o zi care este cel mai infricosator animal? Eu i-am spus ca Omul pentru ca distruge totul pentru ca poate si nu are respect fata de nimeni si nimic. E infricosator , dar din pacate adevarat.

    cu deosebita consideratie,
    Carmen

    Răspunde
    • CARMEN

      Atat adevar ai grait,ca m am intrebat daca nu gandesc si eu la fel.Trist ca noi oamenii nu ne prea trezim si ne ducem in “hāu”

      Răspunde
  • gica70

    Ar mai fi un motiv; daca am fi cu adevarat Oameni (ai scris omul cu majuscula, nu cred ca merita!) ar trebui sa avem acea solidaritate de specie adica sa ne ajutam unii pe altii daca suntem intr-adevar rationali asa cum ne pretindem. Oare in fata unei invazii extraterestre s-ar putea intampla asa ceva?

    Răspunde

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.