Trenul cu scrisori

A trișat. A zâmbit galeș și până să îmi dau seama mă convinsese să luăm metroul spre muncă. Offf… aglomerația de la prima oră, mă străduiam să o ignor auzind cu cât entuziasm îmi spunea “ te anunț când mă urc în tren de la Tineretului, ca să fii pe fază ”.

(A doua zi dimineață)

Ea: Ai ajuns la Unirii?
Eu: Acum. Sunt în pasaj.
Ea: Bine. Într-un minut îmi vine și mie metroul.
Eu: Ok
(mesaj pe care l-am primit mai târziu) Ea: Ahhh… nu s-a oprit. Probabil e defect.

Scrisoarea_din_cabina_mecanicului

Eu: Unde ești? M-am urcat prin spate.
Ea: Tineretului :(( Coboară la prima.
Eu: Ok. Te aștept la Romană. Am o surpriză pentru tine.

(câteva minute mai târziu)

Eu: Uite. Are sigiliu din ceară și tot.
Ea: De unde o ai?
Eu: Ei bine, era pe scaun în trenul de mai devreme. Câte una pe fiecare scaun.

Metrou_gol_plin_cu_scrisori

 

 

curaj_deschide
Ea: (îi trecuse de orice supărare) Hai să o deschidem 🙂

Pe măsură ce deschidea plicul priveam cum un om se bucură de surprize, uitând de orice neplăceri de moment.

“Dragă om frumos” a apucat să rostească. Atunci mi-am dat seama că pentru naturalețea acelui zâmbet i-aș aduce tone de astfel de surprize matinale.

draga_om_frumos
* Articol scris de Cristina Elena Stanciu

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on Google+

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.