Toamna trece, tu nu-mi treci

Toamna și-a trecut frunzele, culorile și soarele.  Le-a ascuns, le-a dispersat și a schimbat decorul. La schimb a scos de prin buzunare un vînt rece care de astă dată nu mai aducea atîtea pagube. Pentru că era cineva gata să o strîngă la piept și să-i ofere senzația că e tot de ce are nevoie. Nu mai avea să audă acel scîrțîit pentru că el a intrat ca să rămînă, el a închis ușa după ce și-a făcut apariția. Dar și-a lăsat amintirile, începutul de poveste și o fericire care devenea tot mai mare.

 

Toamna trece, tu nu-mi treci. Te-ai lipit de suflețel și ai devenit o parte din el. Una care îl completează, aducîndu-i multă lumină. Știi, tresar cînd îți aud numele, iar cînd ești lîngă mine nu-mi găsesc locul. Și atunci mă pătrund accese de emoții care-mi mișcă degetele de parcă ar dansa. Cînd te cuprind îmi răcesc sîngele în vene și nu mai pot spune nimic. Deși am cîteva cuvinte care se plimbă prin inimă și vor a fi spuse.

 

Nu-mi treci. Și nu te treci ca o emoție de toamnă care și-a încheiat termenul de valabilitate. Pentru că n-ai venit la promoție. Devii tot mai important, tranformîndu-te în prințul pe care mereu l-am dorit. Care știe să fie alături cînd mă simt vulnerabilă, care îmi ține obrajii între palme și-mi gîdilă toată ființa. Ești cel care a anulat trecutul și a făcut ca toate să merite, fără păreri de rău sau reproșuri.

 

Într-un final, contează să fii cu omul care nu trece prin inimă doar cu o vizită cînd se simte plictisit și nu se trece cînd afară nu mai e ca în suflet. Cel alături de care te simți întreagă, în brațele căruia găsești magia de azi și siguranța zilei de mîine; cel care nu-ți promite un final fericit ci creează noi începuturi în fiecare zi.

 

*Articol scris de Manuela Sclifos

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on Google+

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.