Să-mi alergi, căci eu te aștept!

 

Să-mi alergi prin suflet ca la tine acasă, prin zațul de cafea ca și cum am fi amândoi pierduți printre cearșafuri albe. Să-mi alergi printre firele de păr ca și cum ne sărutăm. Să-mi alergi printre degete, ca în diminețile de iarnă când îți caut corpul călduț prin pat, ca în diminețile de vară, când caut locul cel mai răcoros.

 

Să-mi alergi printre lacrimi, ca și cum întreg Universul s-ar sfărâma în bucăți și am rămâne doar noi doi. Să-mi alergi printre paharele de vin , ca în zilele când îmi spui ” În curând vin acasă, iubito”. Să-mi alergi printre picăturile de la duș, ca și cum nu ai mai ajunge la mine. Să-mi alergi căutându-mă ca și cum fără mine nu ai putea respira. Să-mi alergi ca și cum eu ți-aș fi jumătate. Să-mi alergi ca și cum moartea nu ar fi niciodată îndeajuns să ne despartă.

 

Să-mi alergi printre alinturi ca printre mângâieri. Să-mi alergi printre atingeri, ca prin eternitate. Să-mi alergi prin iubire ca și cum ești nebun după mine.

 

 

            Să-mi alergi, căci eu te aștept.

 

Poveste trimisă de Alecsandra

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on Google+

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.