Noi doi

Privirea ta și… magia.

Magia care s-a dezlănțuit.

Și a descătușat toate ferestrele și toate porțile.

Ochii, urechile, buzele au primit în sfârșit o gură de soare și lumină.

Minuni de fluturi se împrăștie în tot corpul.

Cascade străvezii, triluri, adieri înmiresmate.

Toate, toate îmi îmbată simțurile.

Și inima…

Ah, inima!

Ai luat-o în brațe și… timidă, a început să bată din nou.

Ai cuprins-o mai tare. Și mai tare a continuat să bată.

Deodată, a capătat culoare.

Roșu aprins.

Strălucește.

Tot mai aprins.

A râs.

A râs cu dor, cum nu credea a mai râde vreodată.

Și și-a desprins aripile.

Pulsează!

Pulsează viața în venele mele.

Pulsează viața prin toți porii.

Cu fiecare bătaie a inimii sunt mai vie.

Iar aerul… miroase a dragoste divină!

Alerg pe câmp, cu pletele desprinse și zâmbetul mai larg.

Alerg spre soare.

Să-i mulțumesc că m-a-ncălzit.

Să-i mulțumesc că ai venit!

 

* Poezie creată de Gabriela Obeada

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.