Miros de alb

 

Ninge.

 

De vreo zi și-o noapte.

 

Ninge frumos. Ninge lin cu ușoare adieri de vânt. Fulgii se lasă purtați în răcoarea serii. Și dansează jucăuși sub felinarele de la colț de stradă. Am luat în brațe unul. Un fulg, nu un felinar. M-a sărutat pe obraz și s-a topit șoptindu-mi povestea lui unică. Pentru că fiecare fulg e unic. Am strâns în brațe un fulg unic. M-am simțit… unică și eu. Apoi m-am topit.

 

Ninge iar.

 

Pe o bancă pustie, o umbrelă uitată.

 

Ninge din ce în ce mai des.

 

De după dealuri, se aud ecourile celorlalte vieți. Sau poate ecourile celorlalți fulgi.

 

Miroase a alb. Tot mai alb.

 

Articol scris de Gabriela Obeada

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on Google+

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.