Mai ştii?

Mai ştii când m-ai lăsat prima oară la grădiniţă? Am plâns o zi întreagă crezând că nu te mai întorci.

Mai ştii când m-ai dus prima oară la mare? M-ai învăţat să fac pluta din prima zi, pentru că ţie ţi-era frica de apă.

Mai ştii când m-ai lăsat să mă duc singură la şcoală? Credeai că nu am observat că ai mers tiptil în spatele meu tot drumul. Ţi-am simţit lipsa când m-ai lăsat singură cu adevărat.

Mai ştii când am plecat prima oară în tabără? Te aşteptai să plâng, dar n-am făcut-o. Credeam că sunt mare şi că n-o sa-mi fie dor de tine. M-am înşelat.

Mai ştii prima mea serbare, prima premiere, primul spectacol de dans? De fiecare dată ajungeai mai devreme, să fii sigură că nu pierzi nimic. Încă-mi aduc aminte de ochii tăi emoţionaţi din primul rând.

Mai ştii primul bal din liceu, prima ieşire în club? Stăteai trează până ajungem acasă şi-mi spuneai că te-a captivat cartea pe care o citeai. Mi-am dat seama târziu câte griji îţi făceai.

Mai ştii când mi-ai cunoscut primul prieten? De fapt, a fost primul care merita să te cunoască.

Mai ştii câtă grijă şi protecţie mi-ai dat? Câtă dragoste, atenţie şi încurajări mi-ai oferit?

Eu ştiu. Şi-ţi mulţumesc!

dragostea_e_peste_tot

* Articol scris de Corina Băcanu.

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on Google+

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.