Livrez Dragoste… cu seringa

Dragii noștri,

 

Dragostea primordială nu este romantică, ci umană, prin grija față de semeni.

Ceea ce s-a întâmplat vineri seara, în clubul Colectiv, este o tragedie. despre copiii unor mame, care s-au stins. despre prieteni pe care nu o să îi mai vedem, despre cunoștințe cu care nu o să mai vorbim pe Facebook. despre o imensă tristețe, dar și despre alți copii grav răniți care se luptă să traiască și despre o situație generală de urgență care ”urlă” după soluții și responsabilitate.

Îndrăznim să facem apel la buna credință din sufletul fiecăruia, prin acțiune pozitivă, donând sânge.Mulți o să zică acum că ar dori, doar că au frică, pur și simplu, de ace. Azi, împreună cu toate fricile, am ajuns la ora 10 dimineața, la Centrul de Transfuzie Sanguină, București ( Strada Doctor Constantin Caracaș, nr.2, Piața Victoriei).

Era coadă deja. Am primit îndată un formular și un pix de la un voluntar drăguț, pe care trebuia să bifăm cu ”Da” sau ”Nu”, în dreptul fiecărei afecțiuni acolo menționate. Mă uit în stânga, în dreapta, iau pulsul….când, oameni buni, se simțea o energie aparte…un sentiment de mobilizare, de unire, de un numitor comun, superior fricii mele inițiale. Am zâmbit și am început să mă liniștesc.

Am intrat în vorbă cu o doamnă de vreo 40 ani, care mi-a povestit că s-a învoit de la lucru să vină să doneze. Apoi erau 2 colege la facultate, care au renunțat la seminarii pentru un ” gest mărunt pentru oameni necunoscuți”.

Între timp, mișunau zeci de voluntari tineri și de apreciat pentru energia lor. Veneau cu apă, ceai, cafea, fructe, dulciuri sau cornuri pentru a se asigura că nimeni nu pleacă și că ne păstrăm entuziasmul și dorința pentru care cu toții eram acolo.

Au reușit, au făcut o treabă grozavă. La fel și personalul care, din când în când, se prezentau la coadă să se asigure că suntem donator pozitivi și că nu suferim de nicio afecțiune, care ar putea pune în pericol viața celor aflați în nevoie. O doamnă care a început să plângă când i s-a zis că, din păcate, nu poate dona astăzi sânge. Suferise de o intervenție chirugicală în urmă cu 2 luni. Cică e musai 6 luni să treacă. A plecat tristă, dar ne-a salutat la plecare și ne-a spus ” Sunt mândră că sunt româncă”. Am aplaudat-o și eram mai în forță. Ce frică???

Cu pași repezi am pășit în sala de așteptare, multe televiziuni prezente uimite de prezența mare la donare de sânge.

Am primit un bon de ordine, am fost strigată, ca apoi să mă înregistreze în sistem și să aleg cui să îi revină sângele meu.

Merg la unul dintre cabinete. nr.5, etajul 1, unde mă întâmpină cu zâmbetul pe buze o doamnă doctor și asistenta ei.

Mi se ia tensiunea și mă verifică verbal de starea mea de sănatate. tensiunea 10,6, am trecut…acum sunt trimisă la testul cu ”înțepatul în deget”. să afle grupa de sânge și RH-ul. în mai puțin de un minut, am aflat că am 01, ceea ce mă face să fiu donator universal, cu RH pozitiv. adică de bine. Merg la un alt cabinet, unde primesc avizul final pentru recoltare.

Lume multă, dar pașnică. fiecare era conștientă pentru ce este acolo. Blândețe, răbdare și compasiune.

Mă aflam la ultima coadă în coada mare. ups, au început emoțiile….apare o asistentă cu părul mov și îmi strigă numele.

Am zis prezent și am intrat. O cameră cu 8 paturi și cu aparate pentru indicarea a 450 ml de sânge.

Mă așez pe pat, mă fac comodă. eram puțin neliniștită. Vine domnișoara cu părul mov și mă întreabă dacă vreau gumă și râde jucăuș. Îi spun ca ar fi ideal nițel muzică. M-a privit surprinsă….și-a prins părul, își scoate telefonul din buzunar și dă play la ”Bolero” a lui Ravel. Mai să îmi dea lacrimile. ”Muzică fină, domnișoară, mai zi ceva!” Zâmbesc, îmi suflec mâneca rochiței, mă uit într-o parte și o las să își facă treaba. Închid ochii și mă vedeam într-o sală cu orchestră. Se vedea splendid.

Simt cum îmi amorțește mâna, deschid brusc și mă uit la sângele meu. poc poc, curgea…și mă simțeam vitează. Azi am făcut o faptă bună!

Am plecat senină, cu carnetul de donator de sânge și cu promisiunea să se repete de 2-3 ori pe ani.

 

donezi_sange

 

Am sunat-o pe mama, i-am zis că fata ei tocmai a donat sânge, dupa 5 ore de așteptare și că a meritat din plin.

A început să plângă și mi-a zis ” Ești un copil bun, spune și la alții…fă și alte mame fericite!”

 

Donează sânge! salvezi o viață și învingi o frică.

 

Cu drag,

#SuntemColectiv

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on Google+

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.