Fata care a atins cerul

mi-a zâmbit şi mi-a arătat cum se face
cu braţele larg deschise şi privirea nemărginită
mi-a promis că mă aşteaptă după un nor
în formă de vată pe băţ
apoi a schimbat culorile curcubeului între ele
şi le-a împletit în spic
să pot urca în paşi de salsa
i-am spus că mi-e frică de înălţime
m-a îndemnat să fiu curios
curios nu curajos
să îmi las sufletul liber în bătaia fluturilor

fata care a atins cerul
mi-a zâmbit din nou şi mi-a sărutat ochii
i-am mângâiat buzele, nasul, obrajii
am cuprins-o în braţe şi am zburat împreună
spre tărâmul dulce amar al viselor din care te trezeşti

fata care a atins cerul
zâmbeşte în continuare de după norul în formă de vată pe băţ
iar eu am zahăr în păr

 

* Poezie scrisă de Gabriela Obeada

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on Google+

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.