Diferit de noi.

” Oare ce ne transmitem unul către celălalt în momentele în care nu ne vorbim? Oare ce simțim că trăim în lipsa unuia de lângă celălalt?

Este o oglindă în fața mea, o poză cu noi și sincera fidelitate care așterne multe amintiri. Pot să înnebunesc, pretinzând că anumite îmbrățișări sunt aerul, aparent nesimnificative, în comparație cu toate acele clipe de liniște care parcurg distanța dintre noi doi. Cu o idee misterioasă și niște sentimente care nu îmi dau pace, cu stări care mă descalță și mă afundă într-o iubire plină de trăiri, emoții și timp vreau să acționez și să port inevitabilul, în continuare, dincolo de ceea ce îmi stăpânește trupul.

Concepția ta lipsită de speranță, senzația care te îndepărtează tot mai mult de iubire și încercarea de a transforma dragostea în vid sensibilizează fiecare floare a plăcerii prin atingerile inocente pe care mi le dăruiești necondiționat. Oarecum paralizat de ceea ce ne asumăm și imobilizat de frumosul tău zâmbet îmi scot la iveală naivitatea sub forma unui gând existent în timiditatea prezentă. Prin florile proaspăt desprinse din promisiuni, prin soarele absolut care trăiește povestea purului adevăr și prin zăpada neatinsă încă de acele secunde de o posibilă pierdere îndrăznesc printr-un mod palpitant să descopăr adâncimea sensibilității sufletului tău.

Trăiesc cu impresia unei insuficiențe de timp care mă deschide în fața ta ca un om liber, complicat, dar cu o dorință profundă de a îngropa fiecare pată pentru a îți transmite fără să îți spun că te iubesc.”

* Articol scris de Dragoş Cîrstea

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.