Buzele tale au gust de pepene

şi mă trezesc zâmbind, acel zâmbet tâmp când o privesc pe EA. O sărut pe furiş şi fug la bucătărie să pregătesc cea mai frumoasă masă a zilei: exact, micul dejun. Nu sunt vreun priceput, dar am cel mai bun ingredient: dragostea, şi din ce am tot observat, nu mi s-a plâns. Totul e gata în grădină, ridic discret volumul piesei ei favorite şi merg să o trezesc. Nu e ziua ei, e ziua noastră, în fiecare zi. O sărut şi îi şoptesc la ureche (ah, ce buze dulci ai, zici că ai mâncat pepene), iar ea îmi oferă cea mai dulce îmbrăţişare şi bucuria pe care o simt în privirea ei mă face un bărbat al naibii de fericit.

Aşadar, îi propun un joc drept desert: să desfacem acel set de caligrafie cumpărat împreună vara trecută şi să ne scriem o scrisoare în timp ce ne savurăm unul pe celalalt, fără cuvinte, iar scrisoarea să nu o citim acum, ci peste o lună sau două sau trei…ce ar fi lumea fără imaginaţie şi curiozitate?! acceptă jocul şi ne continuăm dimineaţa, zâmbim (eu la fel de tâmp) şi dăm frâu degetelor să scrie exact ce simţim în momentul acesta…

Şi, brusc, mă intreb : Oare ce mi-a scris….?

livrez_dragoste_gone_surfing

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on Google+

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.