3 Poveşti motivaţionale

Povestea motivaţională #1: Geoff şi Tiffany

Când Geoff se întoarce de la serviciu seara târziu, o găsi pe fiica sa de 8 ani, Tifanny, aşteptându-l nerăbdătoare în pragul uşii. Se îndreptă spre bucătărie, iar copila îl urmă. “Cât câştigi pe oră, tati?”.

Foarte obosit şi stresat, Geoff se enervă când auzi întrebarea. “Nu este treaba ta!”. îî răspunse răstit copilei.

Tifanny însă a insistat: “Te rog tati, spune-mi cât câştigi pe oră!”

“Bine”, mârâi Geoff, “Câştig cam 20 de dolari pe oră”.

Apoi Tiffany îl întreabă: “Tati, poţi să-mi împrumuţi 10 dolari?”

“Nici nu te gândi!” spune Geoff părăsind furios camera.

Mai târziu, Geoff se simţi îngrozitor de vinovat pentru felul în care se comportase cu fiica sa. Se duse în camera ei şi o găsi încă trează şi cu lacrimi în ochi. Scoase din buzunar o bancnotă de zece dolari şi i-o întinse copilei cu blândeţe încercând să-şi răscumpere purtarea. Se aşeză pe marginea patului întrebându-se pentru ce îi trebuiau fetiţei banii.

Tiffany zâmbi larg, sări din pat bucuroasă şi se repezi spre un sertar. Scoase de acolo un pumn de bancnote mototolite şi de monede.

Aşeză mica comoară pe pat, adăugă bancnota căpătată de la tatăl ei şi împinse grămada spre Geoff. “Tati, acum am douăzeci de dolari. Pot să cumpăr pentru mâine o oră din timpul tău?”

Povestea motivaţională #2: Meciul de baseball

Micul jucător de baseball Tanner Munsey lovi cu putere mingea şi încercă să-l atingă pe jucătorul care alerga de la baza întâi la a doua. Arbitrul Laura Benson decretă “out” pentru adversarii lui Tanner. Surprinzător, băiatul fugi spre arbitru recunoscând că nu reuşise să îl atingă pe jucător.

Atunci arbitrul Laura Benson îsi schimbă decizia şi îl trimise pe jucătorul advers la a doua bază. Pentru sinceritatea sa Tanner primi de la antrenorul lui permisiunea de a mai lovi o dată mingea. Două săptămâni mai târziu, Laura Benson a fost iar arbitru la un meci de baseball.

Tanner era unul dintre jucători şi incidentul se repetă. De această dată, Laura decretă că Tanner nu reuşise să îl atingă pe jucător. Punctul era pierdut. Tanner o privi pe arbitră fără să scoată nici măcar o vorbă. Se întoarse la locul său.

Benson simţi că ceva nu este în regulă şi îl chemă pe Tanner: “Ai reuşit să îl atingi?” “Da”, spuse simplu Tanner.

Benson îşi schimbă decizia, acordând un punct echipei lui Tanner.

Antrenorii echipei adverse contestară decizia arbitrului, iar ea le explică ce se întâmplase cu două săptămâni în urmă. “Dacă un copil este atât de cinstit”, spuse ea, “atunci trebuie să-i acord un punct.”

Povestea motivaţională #3: Povestea din clasă

O profesoară comenta o fotografie de familie împreună cu copiii de clasa întâi. Unul dintre băieţii din fotografie avea părul şi pielea de o altă culoare decât ceilalţi membri ai familiei.

Unul dintre elevi sugeră că acest băieţel fusese adoptat. O elevă mititică, Jenny, interveni prompt: “Ştiu absolut totul despre adopţii pentru că şi eu am fost adoptată”.

“Ce înseamnă să fii adoptat?”, întrebă pe ton nesigur un alt elev.

“Înseamnă”, răspunse Jenny, “Că în loc să creşti în burtica mamei creşti în sufletul ei.”

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.